PROBLEMA
Trăim într-o frică față de grăsime. Peste tot se recomandă carne slabă, lapte degresat și evitarea grăsimii ca și regulă principală pentru o alimentație sănătoasă.
O problemă cu recomandarea convențională este că nu are prea multe argumente pentru a fi susținută.
O serie dintre argumentele înaintate vin din partea așa numitor studii științifice, studii care lasă de dorit în ceea ce privește validitatea lor. Am precizat câteva detalii despre acest subiect și în articolul intitulat „Este grăsimea saturată bună? (ouă, carne grasă, smântână, caș, unt, nucă de cocos, etc..)”. În orice caz, una dintre probleme tipice are legătura cu faptul că se face o mare confuzie între conceptul de „asociere” și conceptul de „cauză și efect”. Cu alte cuvinte, simplificat printr-o analogie, pompierul, care se află la locul unui incendiu, este invinuit pentru apariția acelui incendiu.
Totuși, problema și mai mare este faptul că această recomandare ne afectează sănătatea și stilul de viață, de cele mai multe ori, în mod negativ.
Grăsimea are valoare energetică de cel puțin 2 ori mai mare decât ceilalți macronutrienți (cu mențiunea că grăsimea nu este ad-literam un macronutrient, dar este clasificată ca atare din cauza felului în care funcționează). Un gram de proteina sau carbohidrat are aprox. 4 (k)calorii. Un gram de grasime are aprox. 9 calorii. Valoare nutrițională (din punct de vedere energetic) mult mai mare. Ni se recomandă să eliminăm cea mai bogată sursă de energie accesibilă corpului uman.
Un stil alimentar care conține grăsime probabil produce energie mai curată decât, de exemplu, un stil alimentar care evită grăsimile și constă într-un aport foarte mare de carbohidrați. Cu alte cuvinte, o alimentație în care carbohidrații nu sunt consumați în mod exagerat și este consumată grăsime pe săturate, probabil există un număr mai mic de radicali liberi care se formează în fiecare celulă a corpului. Așadar, grăsimea poate ajuta la menținerea unui organism mai curat, din punct de vedere metabolic.
Grăsimea este un nutrient care arde încet, treptat. Este o sursă foarte bună de energie care ne ajută să NU fim constant forțați să mâncăm ceva. Grăsimea ne salvează de mult timp în bucătărie și mult timp la masă. Grăsimea ne salvează de la a căra mâncare cu noi. Ne ajută să avem un nivel energetic constant și să nu avem o proastă dispoziție imediat ce apare o mică stare de foame. Ne ajută să reducem consumul de fast-food (aproape tot timpul o mâncare teribilă) deoarece nu ne prinde foamea așa ușor, tocmai când suntem pe drumuri sau suntem obosiți. Nu doar că grăsimea arde încet, dar contribuie și la încetinirea altor nutrienți, fapt care, printre altele, ajută și la prevenirea, controlul sau chiar inversarea rezistenței la insulină și a diabetului (prin încetinirea absorbției carbohidraților). Din moment ce medicina convențională recomandă reducerea drastică a grăsimilor, este normal să recomande si mese mici și dese, dar, din păcate, acest sfat din urmă, nu este altceva decât o recomandare bună pentru o perspectivă fundamental greșită.
Nu în ultimul rând, grăsimea are gust bogat. Încearcă o omletă în unt, în loc de ulei de floarea soarelui. E mult mai gustoastă, mai ales decât în cazul unui ulei comercial tipic de floarea soarelui.
Problema este că ni se recomandă să eliminăm cea mai bogată sursă de energie, sursă care promovează o ardere potențial mai curată (și este curată la rândul său), sursă de energie care arde încet și ne permite mai multă libertate în viața de zi cu zi, dar și o sursă extraordinară de gust.
EXPLICAțIA
La o analiză la nivel celular, pentru a vedea parte din procesul metabolic (transformarea alimentelor în energie), se poate observa cum, într-adevăr, atunci când celula primește prea multă mâncare, ea nu poate să o folosească pe toată pentru energie de moment și atunci trece la procesul de depozitare de grăsime (grăsime pentru mai târziu). În timp ce celula este, realmente, sufocată de mâncare, ea depună tot mai multă energie sub formă de grăsime pentru că, pur și simplu, nu are ce altceva să facă cu acel surplus.
În aceste condiții, celula încearcă să nu mai lase glucoza să intre în ea, așa că blochează o mare parte la nivelul membranei exterioare. În schimb, grăsimilor li se permite să treacă de membrana exterioară, dar și ele lovesc un perete acolo unde, de obicei, intră în mitrocondrie (fabrica de energie din fiecare celulă). Deci, glucoza nu prea mai poate să între în celulă și rămâne în sânge, iar grăsimile întră în celulă , dar nu reușesc să intre în fabrica de energie. Glucoza în sânge duce la diabet, iar grăsimea din afara fabricii se depune ca și grăsime (energie pentru mai târziu).
Dar, cum ar arăta o soluție adevărată? Să înțelegem că sănătatea este ceva foarte complex și depinde de mulți factori. O soluție adevărară, din perspectivă nutrițională, este pur și simplu să nu mai înecăm celulele cu mâncare. Când mănânâci atât cât trebuie, nici una dintre aceste procese nu au loc la un nivel problematic. Mănâncă orice aliment care este în stare bună și este făcut de mama natură. Atât. Asta este soluția, nu eliminarea grăsimilor din dietă. Cu atât mai mult, cum spuneam mai sus, tocmai grăsimea din dietă ne poate ajuta să mâncăm mai puțin (ne umple bine), mai rar (ne ține de foame) și ajută cu satisfația (sunt gustoase).
Mică analogie: Grăsimile reprezintă lemnele de foc, iar carbohidrații reprezintă benzină. Dacă avem un foc prea mare, medicina convențională ne recomandă să nu mai punem lemne pe foc și, în schimb, să punem și mai multă benzină (chiar dacă uneori este cu cifră octanică mai mică – făină integrală, tot benzină este).
CONCLUZIA
Grăsimea este sănătoasă. Recomandarea medicilor nu este sănătoasă. Important este un stil de viață echilibrat, în care, din punct de vedere nutrițional, mănânci doar atât cât trebuie. Grăsimea alimentară te poate ajuta să NU îți fie foame tot timpul și să nu mănânci prea mult. Elimind grăsimea (și înlocuind cu carbohidrați) îți cresc șansele de a îți sufoca celulele cu mâncare, de a te îngrășa și de a dezvolta diabet și fel și fel de alte probleme de sănătate. Soluția clasică este adevărata problemă.